A început Săptămâna Patimilor!

Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare este perioada liturgica care incepe cu Denia din Sfanta si Marea Luni si se incheie cu Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia din Sfanta si Marea Sambata si este ultima saptamana din perioada Triodului. Sinaxarul din Sfanta si Marea Sambata care se citeste la Denia in care se canta Prohodul Domnului, referindu-se la semnificatiile duhovnicesti ale Saptamanii Patimilor ne spune: Cele patruzeci de zile ale Postului Mare intrec pe celelalte zile; iar Saptamana Mare este cea mai importanta; si iarasi Saptamana Mare culmineaza cu Sfanta si Marea Sambata. Se numeste Saptamana Mare nu pentru ca zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru ca de-a lungul ei s-au savarsit, si mai cu seama azi, minunile mari si mai presus de fire si faptele neobisnuite ale Mantuitorului nostru. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara.

saptamana patimilorAceasta perioada este unica in Biserica, atat din punct de vedere liturgic cat si duhovnicesc. Cu privire la semnificatiile acestei saptamani Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a explicat ca „Saptamana care urmeaza este diferita de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii. Saptamana Sfintelor Patimi a fost saptamana de post aspru inca din timpul Sfintilor Apostoli si in Sfanta si Marea Vineri nu se savarseste Sfanta Liturghie si nici nu se mananca absolut nimic pentru a se implini cuvantul Mantuitorului ca atunci cand Mirele, adica El, Hristos, nu va mai fi cu ucenicii, acestia vor posti cu post negru. Ultima sansa, ultimul timp care a mai ramas pentru spovedanie, pentru pocainta, pentru innoirea sufletului nostru este Sfanta si Marea Saptamana a Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Mantuitorului Iisus Hristos”.

Fiecare zi din Saptamana Patimilor are o semnificatie aparte.

Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.

In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. “Doamne”, zicem noi catre Hristos, “femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta”, deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, “a luat randuiala de mironosita”. A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, “aducand mir de mult pret”. A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: “Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul”.

cina cea de tainaJoia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: “Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.” Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: “Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”.

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: ” Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat”.

In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.
Astfel, noi zicem: “Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie”. Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.

Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere: “In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

sursa: crestin-ortodox.ro

Acest articol a fost citit de 475 de ori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Widgetized Section

Go to Admin » appearance » Widgets » and move a widget into Advertise Widget Zone