Analiză: Sfârșitul iluziilor

alin-tomus-stiri-albaDespre legea dării în plată s-au scris atât de multe lucruri încât am putea spune că o altă înșiruire de cuvinte pe această temă este relativ inutilă. Ca în orice dezbatere, adevărul se naște prin înțelegerea corectă a momentului în care ne aflăm, de unde venim, încotro mergem și mai ales cum găsim echilibrul necesar tuturor categoriilor sociale implicate în acest proces.

                Mai întâi de toate, vom face apel la un raționament pe care l-am auzit des în ultima vreme, ai un credit pentru un imobil, nu îl mai poți plăti, cedezi imobilul băncii și toată lumea e mulțumită. Cât de simplu ar fi să fie doar atât, dar evident că e mult mai mult decât atât. Când spui credit imobiliar, te referi în mod absolut la câteva elemente concrete și anume: clientul cu avansul pe care-l deține, banca, cea care acoperă diferența de bani pentru achiziția locuinței și evident regimul de proprietate (clientul cedează actele de proprietate băncii până la stingerea obligațiilor contractuale). Dacă de-a lungul obligațiilor financiare intervine imposibilitatea îndeplinirii lor de către client, banca rămâne pe cale de consecință, proprietara imobilului ipotecat. Din acel moment clientul nu mai are niciun fel de obligație față de bancă. Așa arată și funcționează ceea ce numim clasic credit ipotecar.

Numai că, tânăra democrație, deficitara înțelegere a produselor bancare, lăcomia evidentă a instituțiilor financiare de acest tip, a produs în România un dezechilibru serios în sensul în care un contract neonorat cu banca, înseamnă pierderea locuinței și urmărirea debitorului pentru tot restul vieții, cu scopul recuperării unor sume uriașe de bani. România s-a aflat la acest nivel al discuției în prezența funcționării pe piață a unor credite imobiliare în care garanțiile ipotecare nu acopereau valoarea creditelor. Imobilele funcționau ca o garanție dar condițiile de creditare priveau mai mult decât pierderea bunului în caz de neplată. Induși în eroare cu privire la bonitatea reală, cu larga complicitate a băncii centrale cea care a încurajat creditarea fără să explice diferențele majore dintre diversele produse de pe piață. Credeți că BNR-ul nu a știut tot timpul ce e posibil și ce nu în ceea ce privește capacitatea românului de a rambursa astfel de credite. Liniștea complice a BNR a generat parte din drama românilor subjugați de bănci. Acesta ar fi trebuit să fie un element de securitate națională dar acesta este un subiect aparte și nu intrăm în el în discuția de față.

Acum, dintr-o aparentă preocupare socială, se încearcă impunerea legii dării în plată. Un aspect superficial și insuficient analizat înainte de promovarea lui. Asistăm, incapabili să generăm echilibru și rigoare, la un nou dezechilibru. Iată pe scurt de ce cred asta. Aflate într-un context social și propagandistic nou, băncile vor crea fără doar și poate credite destinate unui segment mai restrâns de clienți, cu un nivel al avansului mai ridicat, aspect care închide definitiv discuția privitoare la posibilitatea unui tânăr de a avea o locuință, de a-și întemeia o familie într-un cămin nou. Efectele la nivel social sunt lesne de intuit. Lovitura asupra creditului „Prima Casă” înseamnă de fapt suprimarea lui, înseamnă o grea lovitură dată dezvoltatorilor imobiliari care au construit locuințe noi la prețuri mici, abordabile mai ales prin acest program guvernamental. Pe zona de “vechi”efectelevortrebuipriviteîn perspectiva unor blocuri care au deja în majoritatea zonelor țării 40-50 de ani. Din dorința de a simplifica, dacă ai 30 de ani, un venit lunar între 1500 și 2000 de ron și un avans de 3%-5% din valoarea unei locuințe în noul context îți va imposibil să mai aplici pentru un credit care să îți îndeplinească visul de a avea o locuință a ta în care evident să poți întemeia o familie. Lipsa bonității în noile condiții vorbește clar despre amânarea acestei posibilități până în jurul vârstei de 42-45 de ani.

                Ieșind din zona realităților sociale, revenind asupra ideii că această lege este una în primul rând economică, există un segment restrâns de beneficiari, speculanții mai precis, nicidecum clienții sau programe de tip “Prima Casă” care au sprijinit investițiile în ansambluri rezidențiale destinate celor cu posibilități financiare mai mici. Dacă legea dării în plată este adoptată, vom asista la expasiunea produselor de tip leasing imobiliar, se vor face mai multe plăți direct la dezvoltator și vom constata o restrângere puternică a activității în zona construcției de locuințe noi. Despre costuri, ele sunt cu siguranță greu de estimat în acest moment. Semnificativ rămâne faptul că părem incapabili să stabilim un ordin de mișcare care să genereze echilibru și predictibilitate și nu parcurgerea drumului de la o extremă la alta.

Acest articol a fost citit de 4998 de ori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Widgetized Section

Go to Admin » appearance » Widgets » and move a widget into Advertise Widget Zone