La doar 38 de km de Alba Iulia, la confluenţa celor două Târnave, într-o renumită zonă viticolă, se află un oraş cu o mare încărcătură istorică. Blajul este locul în care s-a născut conştiinţa naţională a românilor. Este locul în care la 1848 zeci de mii de oameni şi-au strigat într-un glas dorinţa de eliberarea de sub jugul asupritor. Dincolo de istorie însă oraşul este vizitat de turişti datorită peisajelor sale fascinante.
Blajul respiră şi transmite istorie pură. În orice colţ al oraşului ai merge e imposibil să nu dai de o reprezentare a ceea ce ai citit în cărţile de istorie. Mândria oraşului şi a neamului românesc este Câmpia Libertăţii. Aici, românii din Transilvania, în frunte cu Avram Iancu s-au adunat să pună la punct programul revoluţiei din Ardeal. Aici s-a vorbit pentru prima dată despre desfiinţarea iobăgiei şi drepturi egale.
În catedrala din Blaj se află şi cel mai mare iconostas din România, o operă de artă desăvârşită. A fost sculptat în lemn de tei, la Târgu-Mureş, şi adus la Blaj pe bucăţi, cu carul.
Blaj este şi locul unde limba română şi-a câştigat drepturile de manifesatare pe pământul strămăşilor. A fost respectată şi învăţată aşa cum se cuvine în prima şcoală cu predare în limba română. Momentul l-a determinat pe Ion Heliade Rădulescu să spună: ,,aici a răsărit soarele românilor!,,
Dincolo de istorie, Blajul este o asezare binecuvântată peisagistic. Dar şi turistic. Foarte mulţi turişti aleg ca destinaţie această zonă,convenabilă şi ca preţ.

Radu Ciobotea

Mânăstirea Râmeţ este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Dacă biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieţii duhovniceşti intense ce se desfăşura aici, precum şi a preocupărilor culturale, cercetările arheologice ne duc mult mai departe în timp. Profesorul Botezatu analizând osemintele găsite în mormintele de călugări descoperite cu prilejul restaurării bisericii, trage concluzia că lavra mănăstirească de la Râmeţ exista şi în veacurile XI, XII, XIII, iar pustnici sau “eremili” (de unde şi numele localităţii şi mânăstirii Râmeţ) încă cu mult mai devreme.

Situată pe Valea Geoagiului, în sudul Carpaţilor Apuseni, aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiul de Sus, mânăstirea Râmeţ a atras atenţia multor istorici, cu deosebire lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea şi simplitatea aşezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile şi de numele locului, evocator în privinţa celor ce trăiau aici (Studii şi documente cu privire la istoria românilor, Bucureşti, 1901 – 1916 XIII, p. 158.). Consemnând inscripţia săpată în piatră deasupra intrării “Dentăi au fost zugrăvită această sfântă biserică în zilele lui Matiiaş crai vă leato 6895 august 14″ şi lecturând anul din textul inscripţiei 1487 în loc de 1387, în corcondanţă cu numele regelui Matei Corvinul, va data edificiul ca fiind de dată mai recentă decât ar arăta-o analiza arhitectonică.

De iconografia bisericii s-au ocupat I. D. Stefănescu, V. Vătăsianu şi mai ales Vasile Drăguţ. Cel din urmă oprindu-se la caracteristicile arhitectonice ale bisericii: absida semicirculară acoperită cu semicalotă, naosul şi tinda boltite semicilindric şi clopotniţa masivă, o va încadra în seria monumentelor hunedorene din veacurile XIII – XIV. Investigarea picturii murale din interior a dus la descoperirea şi publicarea inscripţiei aflată pe intradosul arcului ce desparte nava de pronaos, în stânga sfântului Ierarh Grigorie cel Mare. Ilizibilitatea numelui regelui şi a anului a făcut ca textul pisaniei să fie lecturat prin întregirea cu datele inscripţiei săpate în piatră la exterior. Ea a fost înţeleasă astfel: “Am zugrăvit eu mult păcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb din porunca arhiepiscopului Gheorghe în zilele lui Matiaş crai leat 1485 luna iulie 2″.

Cercetarea ulterioară a picturii, existând în totalitate opt straturi suprapuse pisania fiind pe al doilea, şi citirea în întregime a pisaniei, cu concursul specialiştilor în paleografie şi cu utilizarea mijloacelor tehnice moderne, au relevat informaţii de excepţie, în măsură să modifice imaginea privitoare la societatea medievală românească din Transilvania. În lectura Monicăi Breazu (Studiu epigrafic, în “Repertoriul picturilor murale din România”, Bucureşti 1985, p. 49-50) textul inscripţiei sună astfel: “Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Lodovic în anul 6885 ( 1377) luna iulie 2″.

Această informaţie istorică, pe lângă faptul că afirmă existenţa sfântului Ierarh Ghelasie cunoscut doar din tradiţie, ne crează imaginea unei societăţi româneşti evoluate în Transilvania. Mânăstirea de la Râmeţ ne este prezentată ca o valoare deosebită pentru viaţa noastră spirituală cât şi pentru istoria locală sau chiar naţională. Tradiţia leagă întemeierea mânăstirii şi de activitatea ieromonahilor Romulus şi Ghenadie care, plecând de aici în 1215, ar fi pus temelia mânăstirii sfântul Mihail din Perii Maramureşului.

Importanţa mânăstirii în viaţa românilor ortodocşi din Transilvania este confirmatăşi de prezenţa la 1557 a episcopului Hristofor în apropiere, la Geoagiul de Sus. În 1614 călugării Sava Popa şi Toma Moisin vor primi ca donaţie livada Hopagi de la principele Gabriel Bethlen. În timpul răscoalei sfântului Sofronie de la Cioara, moment de afirmare a dreptului de a-şi păstra credinţa ortodoxă moştenită din străbuni, mânăstirea a fost supusă – ca de altfel majoritatea mânăstirilor din Transilvania – măsurilor de represiune ale generalului Buccow. Pe filele unui Octoih ne-a rămas o însemnare de la 1762: “scris-am eu Silvestru monahul când au stricat necredincioşii mânăstirea Râmeţşi cea de la Geoagiu, la anul 1762 în august 20, într-o zi de sâmbătă, spre pierirea lor” (ªtefan Meteş, Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936, p. 60). Acelaşi monah Silvestru va consemna o nouă distrugere provocată ca urmare a participării vieţuitorilor la răscoala lui Horea: “Aceasta aici am însemnat acest lucru cu jale adevărat când au stricat mănăstirea cea de la Geoagiu şi cea de la Râmeţ, la întâia stricare a fost numărul anilor 1762, iar la a doua stricare văleatul 1785 luna decembrie 23 zile, într-o zi de marţi” (ªtefan Meteş, Ibidem, p. 61).

Curtea din Viena va permite la 1792 repararea bisericii, dar numai ca biserică de mir, iar în chilii s-a organizat şcoală. Pentru biserică au fost apoi lungi dispute cu autorităţile ecleziastice de la Blaj până când în 1827 locuitorii obţin definitiv dreptul de a o avea ca lăcaş de închinăciune ortodox. Rolul aşezământului pentru locuitorii din jur reiese şi din plângerea pe care o făceau sătenii din Râmeţşi Ponor: “Noi râmeţii şi ponorenii de când-s aceste două sate noi acolo la mănăstire ne-am pomenit a avea şcoalăşi dascăli şi prunci de învăţat şi dacă ni se ia aceia, noi rămânem fără învăţătură ca dobitoacele (Stefan Meteş, Ibidem, p. 58-59).

După mai bine de 150 de ani, pe la 1940 viaţa mânăstirească îşi reia cursul la Râmeţ. Biserica, care după 1918 a fost trecută pe lista monumentelor istorice, va fi reparată în mai multe rânduri intervenindu-se şi în jurul aşezământului. Pentru început stareţul Evloghie Oţa, venit de la Athos, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod, reorganizează aşezământul ca şi mânăstire de călugări.

Din 1955 Râmeţul devine mânăstire de maici şi cu toate neajunsurile pricinuite de stăpânirea comunistă, se scrie una dintre cele mai frumoase file ale istoriei ei. Duhovnicii de renume Dometie Manolache, Ioachim Popa şi Filotei Stoica vor face ca înspre Râmeţ să se îndrepte multe suflete zbuciumate pentru a-şi găsi mângâierea, iar stareţa Ierusalima Ghibu, cu cele peste şaptezeci de maici câte numără soborul astăzi, vor realiza cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri la care poate nici nu se gândea cineva, atât pe tărâm duhovnicesc cât şi pe cel gospodăresc. Biserica veche a mânăstirii a fost reparată, pictura restaurată. Pe vremea episcopatului Prea Sfinţitului Emilian, dr. ing. Eugen Iordăchescu a coordonat lucrarea deosebit de importantăşi dificilă prin care, sfântul locaş periclitat de umezealăşi îngropat în pământ, a fost ridicat 2,08 m mai sus. Aleasa podoabă a Râmeţului o constituie astăzi biserica nouă care îmbină, păstrând stilul tradiţional, elemente arhitectonice din toate provinciile româneşti. Piatra de temelie s-a pus în 1982 şi lucrările au durat peste zece ani, fiind conduse de regretatul preot Ioan Grecea, care fiind şi inginer a întocmit şi proiectul. Pictura a execut-o maiestrul Grigorie Popescu cu echipa lui. Pentru a enumera şi celelalte clădiri ce s-au ridicat spre a oferi condiţiile necesare desfăşurării vieţii mânăstireşti, a pomeni mulţimea donatorilor ştiuiţi şi neştiuţi precum şi a călugăriţelor ce s-au jertfit nu ne este suficient spaţiul acestei mici lucrări.

Cu prilejul hramului bisericii noi, la 29 iunie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist dimpreună cu un mare număr al membrilor Sfântului Sinod a sfinţit biserica în prezenţa unei mulţimi imense din Transilvania şi din toatăţara. A doua zi, pe 30 iunie, s-a proclamat în mod festiv canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie.

Radu Ciobotea

apotabile » roz pentru fetițe si mașini “suparate” de teren pentru băieți.

Dacă copilul tău se plictisește în casă și plimbările lungi în natură nu îi mai sunt pe plac, încearcă ceva nou. Experimentează alături de copilul tău bucuria si distracția pe patru roți electrice. Stai liniștit, nu vorbim de mașini tunate ci de mașinuțe electrice pe care în mod sigur toți copiii de abia așteaptă să le manevreze.
În incinta Alba Mall, la intrarea dinspre reprezentanța Peugeot vei găsi distracția asigurată pentru copilul tău. Modelele sunt pe toate gusturile: «decapotabile » roz pentru fetițe si mașini “suparate” de teren pentru băieți. În special baieții se vor bucura de experiența « șofatului » însa în condiții sigure și sub supravegherea personalului nostru și al părinților desigur.
Distracția 4X4 pentru copilul tău poate începe aici !

Pentru informații suplimentare puteți accesa și site-ul :

http://www.inchirierimasinialba.ro/contact.htm

a bucătăriei italiene, s-a redeschis la Sebeş, Restaurantul „La Dolce Vita”

Când spui Italia spui istorie, tradiţie şi bun gust.

Orice gurmand ştie că bucătăria italiană deţine o bogată varietate de reţete. O incredibilă diversitate a felurilor de mâncare, ingrediente, mirodenii şi culoare. Pentru a aduce mai aproape savoarea bucătăriei italiene, s-a redeschis la Sebeş, Restaurantul „La Dolce Vita”. Pizza, una dintre cele mai populare feluri de mâncare, îşi are originile în Italia. La Restaurantul „La Dolce Vita”, pizza este pregătită de maeştrii bucătari calificaţi în Italia, cu o bogată experienţă în domeniu. Mai mult, pentru a da cel mai potrivit gust produselor, cuptorul de pizza este unul tradiţional, cu lemne.
Pentru că ambianţa este un element important şi deloc de neglijat atunci când savurezi o mâncare bună, Restaurantul „La Dolce Vita” este decorat în stil rustic şi dispune de două saloane, unul pentru fumători, cu o capacitate de 80 de locuri şi unul pentru nefumători, cu 30 de locuri. În zilele călduroase, masa poate fi servită afară, într-o terasă interioară cu 120 de locuri. De asemenea, personalul calificat este pregătit să satisfacă cele mai ridicate exigenţe culinare ale clienţilor.

După o întrerupere de mai mulţi ani, Restaurantul „La Dolce Vita” din Sebeş îşi aşteaptă clienţii să descopere gustul inconfundabil al specialităţilor italiene.

Ristorante La Dolce Vita,
Sebeş, str. Vânători nr.5
Rezervări şi comenzi telefonice la tel: 0358/401223; fax: 0358/401222
Email: ladolcevitasebes@yahoo.it

noi vrem să o ridicăm la acest rang prin nivelul nostru de preparare și prezentare.

Îți este dor de fasolea frecată a bunicii sau îți este poftă de un mușchiuleț de vită lionez? La Restaurant Natanya le găsești, alături de alte zeci de preparate.
Avem pregătirea și experiența necesară de a vă ofericele mai savuroase preparate culinare începând cu apetisantele salate de sezon. Am inventat și pregătit antreuri reci.Gustările calde sunt unul dintre produsele care ne reprezintă.
Am încercat și până la urmă am reușit să fim cei mai buni în prepararea ciorbelor și supelor tradiționale și a renumitului bob gulaș unguresc.
Mușchiulețul de vită lionez este emblema restaurantului alături de delicioșii păpănași.
Restaurant Nataya organizează și evenimente: onomastici, majorate, botezuri de maxim 50 persoane.
Organizăm și barbeque party.

Gastronomia este o artă,iar noi vrem să o ridicăm la acest rang prin nivelul nostru de preparare și prezentare.
Suntem echipa Natanya  și ne închinăm cu respect.

Toţi cei implicaţi în mediul business ştiu cât de greu este să deţii şi să dezvolţi o afacere într-o ţară în care renunţarea e uneori politică de stat. În toată această agitaţie, a anilor care au trecut de la evenimentele din 1989, România a trecut de atâtea ori de la agonie la extaz încât însăşi definirea acestor noţiuni a devenit una interpretabilă şi dinamică. De curând Florea Grup a împlinit 15 ani de activitate, o performanţă demnă de luat în seamă într-un mediu concurenţial în care nu se mai poartă demult mănuşi. În cei 15 ani de activitate dincolo de performanţa business de necontestat, relevant este faptul că acest grup de firme a reuşit să devină un brand care vorbeşte despre una din cele mai rare valori, păstrarea cuvântului dat atât faţă de furnizori cât şi faţă de beneficiarii produselor şi serviciilor oferite de către Florea Grup. În 1996 drumul succesului începea prin deschiderea unei staţii de furnizare a carburanţilor, ajungându-se în prezent la 8 astfel de staţii pe întreaga rază a judeţului Alba. Visul de a reuşi a început cu o staţie de benzină şi s-a dezvoltat în 4 judeţe, cuprinzând 5 domenii de activitate: distribuţia carburanţilor, fabricarea betoanelor, construcţii, transport, turism şi alimentaţie, compania creând de-a lungul anilor peste 300 de locuri de muncă.

Păstrarea cuvântului dat, deşi pare o valoare datând din epoca romantică, a reuşit să-şi găsească abordarea modernă în cadrul unei afaceri care se comportă ca o mare familie. Planul de marketing, care sună atât de bine pentru iubitorii de limba engleză, constă de fapt în punerea în practică a unui concept simplu în care clientul merită o abordare profesionistă deoarece nici o activitate umană nu se poate transforma în ceva viabil decât prin impunerea unui grad ridicat de respect. De obicei psihologia umană funcţionează pe bază de asocieri iar în ceea ce priveşte Florea Grup percepţia beneficiarilor e clar legată de un raport corect între calitatea şi preţurile practicate de-a lungul timpului de către companie. Între beneficiarii de referinţă ai Florea Grup menţionăm fără prea multe comentarii Bosch, Bechtel – autostrada Transilvania, Transavia, Aeroportul Internaţional Cluj Napoca, Nokia – platforma Jucu. În ultima perioadă, Florea Grup participă în baza expertizei deosebite şi la lucrările care se desfăşoară în Cetatea Alba Carolina, lucrări care la finalizarea lor vor transforma municipiul Alba Iulia într-o destinaţie turistică deosebită.

Gândindu-ne la cei 15 ani care au trecut de la înfiinţarea companiei, dincolo de statistică, dincolo de cifre contabile, rămâne capacitatea de a crede că se poate şi altfel, că poţi totuşi să fii corect şi să obţii rezultate, că performanţa şi consecvenţa dezvoltării sunt mai întâi de toate un mod de a te uita la lumea din jurul tău şi apoi o acţiune concretă asupra ei. Pentru mulţi, ceea ce spun acum seamănă foarte mult cu promovarea unei teorii lipsite de pragmatism, însă ceea ce s-a realizat de-a lungul acestor ani în cadrul Florea Grup este dovada vie că între cuvânt şi faptă nu este o distanţă atât de mare dacă oamenii înţeleg ce înseamnă să te impui ca profesionist. E suficient să arunci o privire asupra lucrurilor făcute şi să ştii ce înseamnă excelenţa. Vă spunem pe scurt un singur nume Astoria…

De-a lungul timpului, fie că a fost vorba despre furnizare de carburanţi, de servicii de taximetrie, turism şi alimentaţie publică sau de construcţii, Florea Grup a reprezentat şi cu atât mai mult reprezintă acum impunerea unui standard într-o zonă a ţării în care ideea de partener de cursă lungă este una veritabilă. Pentru mediul business din Transilvania, Florea Grup simbolizează atât un act de curaj prin dezvoltarea unor servicii prin investiţii importante, cât şi un act comercial din care toţi cei implicaţi câştigă. Dinamica impusă de această companie dă un aspect interesant unui judeţ în care sunt puţine afaceri de acest nivel care să fi trecut pragul a 15 ani de activitate. Rămânerea pe o piaţă complicată, cu o dinamică fiscală greu de anticipat, stabilirea şi perfecţionarea continuă a adaptării prin profesionalism, face din această companie un exemplu demn de urmat pentru mulţi dintre cei care se întreabă, cum se reuşeşte în România. Întrebarea e legitimă, exemplul e real şi demonstrează că pasiunea pentru calitate se transferă în mod fericit atât în conturile companiei cât şi în visele îndeplinite ale celor care au colaborat de-a lungul acestor ani cu Florea Grup.

Ştiu că unii dintre voi aşteaptă o concluzie dar cum performanţa şi consecvenţa ţin locul unei concluzii în sine, mai spunem doar că anii care au trecut, constituiţi în atâtea şi atâtea încercări, în atâtea şi atâtea vise pierdute şi regăsite, s-a născut totuşi dincolo de speranţa firească ideea că un lucru bine făcut dă anvergură celor care îl fac. În opinia noastră, compania Florea Grup, cu discreţie şi profesionalism vorbeşte celor interesaţi despre un model care funcţionează bine prin adaptare continuă căci la baza companiei nu stă un certificat de înregistrare fiscală ci viziunea corectă asupra respectului pe care aceşti oameni îl au faţă de cuvântul dat, căci cuvântul dat şi păstrat e o afacere profitabilă în sine deşi trăim încă într-o societate în care minciuna a primit valenţă de adevăr. Succes în continuare, Florea Grup!

Autor:Echipa Read & Go