Cel mai mare hit al zilelor noastre care razbate din toate cotloanele vieții este “Europa în criză”, remixul oficial răsună și mai preganant în zile bine alese – “Dezastrul din Europa de dezlănțuie”. Situația nu este roz, nici măcar gri; este de-a dreptul isterică și sumbră. Și dacă ai strânge optimismul de la toți cei care fredonează refrenul, s-ar aduna o speranță de 1%. Dar în ce s-o pui? Cum s-o investești ca să producă măcar o undă imaginară de semi-zâmbet?
Unica certitudine pentru Europa este ca va răsări soarele în fiecare zi. Deci măcar o rază caldă de lumină o să răzbată chiar și după ce ne prăbușim în prăpastie. Însă ne avântăm prea departe cu gândurile bune și există pericolul să le extindem. Doamne ferește să începem să le și credem. Deja suntem în pericolul de a începe lupta de salvare prinzându-ne de un fir extrem de fin de încredere.
Și atunci, ca să fim siguri că mărșăluim ordonat, cu capul plecat și cu gândul la căderea liberă, ni se mai dezvălui încă o strofă din hitul vindecător “Serviciul Britanic de Meteorologie avertizează că Europa se va confrunta cu o «mini eră glaciară»”. Până și iarna devine mai rea, speriată că iși trăiește ultima aventură. Dar în tot răul prezent oare cum ar fi dacă am încerca să fim puțin mai buni? Mai profesioniști? Mai fair-play? Chiar mai cu bun simț și mai conștienți! Conștienți de ceea ce suntem și de ceea ce avem. Și de faptul că pe scări aluneci în grabă, însă poți urca înapoi sigur numai dacă depui un efort susținut. Dar cine să îl depună dacă noi suntem benevol fascinați de refrenele crizei și nu ne dăm duși de la un așa show?
Cred ca a început să ne placă savoarea cafelei de dimineață împletită cu avertizările și atenționările de dezastre. Așteptăm soluția salvatoare, însă nimeni nu vrea să își murdărească mânile cu ea. Ar însemna să ne reamintim ce presupune a fi om, și forța ce răzbate din solidaritate. Ar însemna să ne îmbrăcăm în bun simț și să lepădăm lehamitea și snobismul și dorința de a avea totul peste noapte (si atunci mă întreb pentru ce am mai trăi?). Dar vrem? Sau așteptăm să vină prăpastia la noi și să ne implore să o ocolim?

Nicoleta Albulescu

Cabulea Ioan Nicolae

Descălecarea chestorului Ioan Nicolae Căbulea la şefia Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Aba a avut un efect dezastruos asupra creierelor care erau deja năduşite sub caschete de atâta scenarită. Cum dictonul care leagă schimbarea şefului de bucuria unor personaje mai slab înzestrate se aplică şi la onor, poliţiştii din Alba mulţi au sperat în nişte reveniri ale pilelor cu mai multe grade, care îşi lustruiau deja uniformele de gală, la vestiare. Numai că socotelile din parcare nu s-au potrivit defel cu cele din Bucureşti. După plecarea unui chestor a venit altul. Nu facem comparaţii, fiecare având indiscutabil calităţile observate de toată lumea şi defectele văzute doar de puţini. Numai că după cutremurul Grindean, care a plecat aproape în secret de la Alba la Bucureşti, în sens invers a venit tsunami-ul Căbulea. Asta a fost în prima zi. În a doua zi, nou instalat la cârma inspectoratului, Căbulea aruncă o undă de şoc: el a cerut să fie trimis la Alba! Şi în a treia zi, ca în cazul oricărei minuni care se respectă, a fost sărbătoare: Ziua Poliţiei. A fost şi Buna Vestire. Să fie simple coincidenţe, sau să fie chestiuni ştiute doar de chestori?

Păi şi cum vreţi să nu se clatine nedumerită o anume parte a poliţiştilor care, în urmă cu ceva vreme, au muncit cu cazmaua şi lopata tocmai la săpăturile anti-Căbulea? Săpături care, în loc să ducă la prăbuşirea unui ofiţer de judiciar, au consolidat o temelie deja întărită. Lucrat „operativ” la Alba, Nicolae Căbulea a plecat la Gorj, la Hunedoara, la Mureş, dar spre ghinionul coropişniţelor, numai pe funcţii de conducere şi apoi a parcat în „cartierul general” al ministerului. Şi de la minister a profitat de conjuncturile favorabile şi a venit înapoi în Alba. Pentru că Alba înseamnă, potrivit chiar declaraţiilor chestorului, „acasă”.

Ca în orice casă în care cineva a crescut şi la care s-a întors, se simte însă nevoia unei primeneli, a curăţeniei de Paşte. Următoarea etapă este aşadar deratizarea. Şobolanii şi gândacii ascunşi între dosarele prăfuite nu prea mai au unde se ascunde, pentru că multe găuri au fost deja astupate de chestorul Grindean. Asta înseamnă că vom asista la câteva execuţii în stradă. Sau în birouri, doar pentru cunoscători.

Mediul presei locale trece printr-o perioadă prin care au loc schimbări rapide, iar la fel ca în oricare domeniu de activitate, jurnalismul trebuie să se adapteze trendului.

Fiecare lucru considerat azi măreţ a fost mai întâi un vis, fiecare cuvânt pe care-l citiţi sau spuneţi a fost mai întâi o stare de vis a cuiva în stare să creeze. Read & Go pleacă pe propriul său drum într-o zi de martie sub atentul patronaj al unei credinţe puternice, aceea că se poate şi altfel. Acest altfel nu înseamnă intrarea într-o stare de concurenţă sau de conflict cu cineva sau ceva, înseamnă asumarea unei căi la capătul căreia voi cititorii să ziceţi, da, uite un produs de calitate. Excelenţa în zona media a fost relativ rar atinsă pentru că rar a fost piatra de temelie a unui proiect. Credinţa că piaţa are nevoie de un produs high-quality ne-a adus în această postură, în care noi să scriem şi voi să citiţi. Această dinamică pe care o veţi resimţi cu trecerea fiecărei pagini a revistei noastre este un împrumut de cuvinte pentru cei care spuneau doar în şoaptă că nu mai poate să apară nimic nou în Alba Iulia, că piaţa e deja revendicată şi ocupată. Iată că apare, într-o zi de martie, o declaraţie ca o stare de vis, o filozofie în culori care se arată lumii locale şi nu numai, într-o formă în care utilul să depăşească ideea de cancan şi valoarea ideea de notorietate. Trăim într-o lume care se schimbă în jurul unui ceas care arată rar ora exactă a timpului nostru. Read & Go e într-un anumit fel imaginea timpului tău, acela în care se pare că nimic nu mai are răbdare. Suntem o publicaţie calmă dar fermă, răbdătoare dar reactivă la ceea ce ne oferă peisajul local, ideală pentru petrecerea unui timp liber de calitate. Nu suntem poate cea maibună revistă din lume însă ea reprezintă în mod clar imaginea în oglindă a tot ceea ce este mai bun în oamenii care se numesc generic echipa Read & Go.

Vă propunem, într-un an cât o primavară, să descoperiţi cu titlul de cuvinte date împrumut fără dobândă, o lume prin care trecem uneori prea grăbiţi. Lângă o cafea sau un pahar de vin se aşează discret dar puternic, ideea unui vis simplu, acela de a ne prezenta în faţa publicului aşa cum nua mai făcut-o nimeni până acum. Ştiu că noul sperie şi naşte îndoieli, dar dacă se vor naşte şi zâmbete şi aprecieri înseamnă că am reuşit indiferent de câte pagini are luna aceasta revista. Peste timp, acest început va fi o amintire a unui început de vis, peste timp amintirea asta însă va fi de fapt conştiinţa că de fapt oamenii merită ceva mai mult decât reviste gri, informaţii lacunare şi ocuparea inutilă a timpului. Read & Go este înainte de toate exprimarea unei concepţii despre lume şi viaţă în culori, în culorile tale şi a tot ceea ce este important pentru tine cel care atunci când deschide revista deschide de fapt calea unui viitor pe care-l creezi nu-l aştepţi să se întâmple. Culorile din viaţa ta şi a comunităţii tale se strâng într-un produs editorial de excepţie cu speranţa că împreună putem vorbi altfel despre societatea asta care mult prea des se desfăşoară în alb şi negru. De fapt tot ceea ce facem este să răspundem unei nevoi reale a multora dintre voi, de fapt tot ceea ce facem este legat de aprinderea luminii într-o zonă în care penumbra este considerată mod de viaţă. Read & Go este cea mai frumoasă amintire a lucrurilor care chiar contează într-o perioadă în care există multă maculatură şi puţin jurnalism de calitate. Read & Go, citită aşa cum a fost scrisă, e descoperirea unei lumi pe care doar o oglidim, discret şi zâmbitor. V-o împrumutăm, ca voi la final să o împrumutaţi la rândul vostru, recâştigând astfel dreptul de a spune altfel despre lucrurile pe care le ştiţi deja. Vă împrumutăm aceste cuvinte nepurtătoare de dobândă, cu speranţa de a vă da răgazul necesar de a recunoaşte că trăim într-o comunitate care are dreptul său la excelenţă. Între voi şi comunitate se naşte azi un intermediar care creditează cu bună credinţă acest mediu în care întâmplător sau nu trăim toţi. Pe această cale a intermediarului în culori, albul şi negrul din viaţa fiecăruiase poate combina fericit născând o nouăformă de a „citi” lumea din jurul tău.În rest e primăvară şi soarele zâmbeşte timid, cu teama că cineva l-a uitatîn timpul iernii ce tocmai se încheie. Culorile Read & Go strălucesc, însă nu uităniciodată că s-au născut în liniştea dintre alb şi negru, între spaţiile goale dintre cuvinte, între noi toţi, căci dacă între douăzile doar o noapte se găseşte între noi, o lume întreagă viaţa şi-o petrece. Călătoriaîncepe, alegeţi dragul meu o culoare şibucură-te. Azi e o zi frumoasă!

INFORMARE LA SUPERLATIV