Turist în orașul meu

alin-tomus-stiri-albaSunt orașe în România care pot încă să surprindă. Sunt orașe în România care au puterea de a deveni mai mult decât erau în urmă cu cinci sau zece ani. Sunt orașe în România care te fac să fi mândru de faptul că trăiești și îți desfășori activitatea în cadrul lor. Acestea sunt trei enunțuri pe care le auzi rar în România. Cu toate aceste lucruri, unele reale altele mai puțin reale, Alba Iulia devine încet și sigur un oraș în care cele trei enunțuri sunt ceva mai mult decât o declarație. Odată cu prezentarea Cetății de tip Vauban într-o formă absolut spectaculoasă, Alba Iulia își prezintã potențialul în fața lumii într-un fel discret și elegant. Ceea ce apreciez de fapt în această zonă este legat de faptul că o datorie morală este îndeplinită și anume repunerea în drepturi a unui aer istoric în a cărui lipsă acest oraș părea neterminat. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în această parte a orașului îi transforma pe albaiulieni în turiști în propriul oraș, fiecare zi fiind prilejul perfect de a-ți redescoperi rădăcinile și mândria de a fi parte a unei poveşti capabilă să arate tuturor că se poate. Atât traseul nordic al fortificației cât și cel sudic prezintã privitorului o lume nouă, împărțită în alei pe care te poți plimba adunându-ți gândurile ce par cel mai adesea imposibil de lăsat acasă.

Poate fi o experiență interesantă să încalți o pereche de teneși cu dor de plimbare, să pui în spate un rucsac în care să lași să se odihnească o sticlă cu apă și două batoane de ciocolată și să iei la pas o cetate restaurată și în așteptare de turiști atât români cât mai ales străini. E o experiență vie, mustind a speranță pentru orașul ăsta considerat mult prea multă vreme un capăt de linie, e un tip de trăire pe care amenajarea unor spații lăsate în paragină foarte mulţi ani a reușit să o aducă în mentalul colectiv. E un prilej de mare bucurie să vezi că, încet dar sigur, orașul tău devine un punct de atracție, că orașul în care locuiești, deși mic și uneori înghesuit între aceleași și aceleași concepții despre lume și viața, are încă secrete fascinante şi nedescoperite. Sigur că mai este un drum lung și anevoios până să putem vorbi despre această cetate ca despre una capabilă în sine să schimbe fundamental orășelul de 70.000 de locuitori, sigur că mai este un drum lung de parcurs până vom deveni ceva mai mult decât oraș turistic de o zi însă credeți-mă pe cuvânt că acest colț de creație a fost bine pus în valoare și că merită fără îndoială văzut dacă aveți ocazia să o faceți. Alba Iulia este altceva şi e altceva într-un mod care mă bucură în fiecare zi. Potențialul economic și cultural al Cetății de tip Vauban este de acum unul indiscutabil și este în valoare alături de întreaga zona istorică. Avem mai multe decât au multe zone însă trebuie să fim conștienți că această carte trebuie jucată corect.

Comunitatea locală are datoria morală de a sprijini un proiect din care evident vom avea cu toții de câștigat pe termen mediu și lung. Privilegiul de a fi turist în orașul tău este unul trăit de puțini români și mă bucur că dezvoltarea orașului Alba Iulia ne permite această stare de turist capabil să descopere o întreagă poveste.

În cele din urmă această realizare a comunității va rămâne una dintre cele mai mari de după Revoluție și pe undeva mă bucur sincer că suntem contemporani cu ea. Văzând zona istorică a orașului la modul la care arată acum cred că putem spune că se trece într-o nouă etapă de dezvoltare a municipiului și a zonei. Mulți albaiulieni au suficiente motive redescoperite să viziteze cetatea deplasându-se poate mai rar către centrul istoric al orașului Sibiu sau către cel al municipiului Cluj Napoca. În concluzie, dacă există vreuna, ceea ce se întâmplă în aceste zile cu Alba Iulia nu poate să fie decât începutul unei povești frumoase despre cum se poate dezvolta un oraș în inima României. Starea aceasta de a fi turist în orașul copilăriei tale este una pe care merita să o trăiască fiecare albaiulian în parte indiferent de orientările sale politice. Așezat discret pe o bancă, mă întorc la batonul meu de ciocolată și la sticla cu apă, orașul arată într-un fel în care nu l-am mai văzut înainte și asta mă face mândru de rădăcinile mele…

Acest articol a fost citit de 2479 de ori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Widgetized Section

Go to Admin » appearance » Widgets » and move a widget into Advertise Widget Zone